M. scrie pentru ca ii plac lucrurile frumoase si are oameni care vin pentru ca le plac lucrurile frumoase…

acele chestii care iti fac ziua…micile frumuseti cotidiane…

A. scrie ca sa scape de demoni si banuiesc ca si eu…dar ea scapa de demoni exemplificand si cu o sinteza mai buna…

eu nu prea fac sinteza si nici psihanaliza…

eu pastrez oralitatea stilului…

si de aia scriu din nou ca ma temeam ca am pierdut exact asta…ca o sa ajung sa scriu din ce in ce mai greu…sau nu mai pot sa ma exprim corent pastrand limita verbala la maxim…

mai scriu ca ma gandesc ca cine vine vrea sa rada…

mai scriu ca sunt unii carora le datorez niste vorbe de bine…dar nu prea multe pentru ca ar insemna ca intreaga lor existenta s-ar justifica, ori ei / ele ( cu emfaza pe ultimul pronume ) sunt niste desene animate, exercitii de oameni care indiferent cat se vor chinui sa se invaluie in aparenta, toti vom sti ca esenta lor este un crochiu, o incercare nereusita de a fi o personalitate…voi chiar nu contati insa e bine ca macar o data la an cineva sa va zica: hai sictir…ca sa nu credeti ca nu stim…

ati epatat? stim…dar nu contati…

asa…deci scriu ca pot si ca e blogul meu si ca scriu de unii de bine…de unii de rau…insa intotdeauna ca sa radem…

haz de necaz!

si mai scriu ca sa nu uit sa scriu cu capul…si cu mintea…si ca fie undeva…

o ardem dezordonat, haios, puturos, lehamitos…

si va ardem…